Dictionar

municipal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. municipal, lat. municipalis)

1. adj. referitor la municipiu.
2. (s. f.) expoziție (de arte plastice) organizată la nivel de municipiu.
3. s. m. f. măturător de stradă.
 

municipalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. municipalisme)

1. sistem guvernamental având la bază administrația municipală.
 

municipalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. municipalité)

1. administrația unui municipiu.
 

municipaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. municipaliser)

1. a transforma în municipiu.
2. a trece un bun imobiliar particular în proprietatea unui municipiu.
 

alcade

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alcade, sp. alcalde)

1. magistrat municipal în Spania.
2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).
3. (var.) alcalde.
 

alcalde

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (sp. alcalde)

1. magistrat municipal în Spania; primar în Spania.
2. (var.) alcade.
 

gonfalonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. gonfaloniere)

1. magistrat municipal al unor republici italiene din evul mediu, care purta steagul sau insignele.
 

municipalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. municipalisme)

1. sistem guvernamental având la bază administrația municipală.
 

orfeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. orphéon)

1. societate de educație muzicală, adesea subvenționată de companii private sau municipalități, care reunește coriști (amatori) sau muzicieni de fanfară; școală, societate de cânt coral; școală de canto.