Dictionar

municipiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. municipium)

1. (ant.) titlu dat orașelor supuse autorității Romei, dar care își păstrau dreptul de autonomie în treburile interne.
2. oraș mare cu administrație proprie.
 

centumvir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. centumvir)

1. (în Roma antică) membru al unui colegiu de judecători, o sută de magistrați, care judeca afacerile civile.
2. magistrat dintr-un municipiu, dintr-o colonie.
 

decurion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. decurio)

1. comandant al unei decurii (1).
2. membru al senatului într-un municipiu sau o colonie, în Imperiul Roman.
3. șef de serviciu în administrația palatului imperial, la sfârșitul Imperiului Roman.
 

municipal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. municipal, lat. municipalis)

1. adj. referitor la municipiu.
2. (s. f.) expoziție (de arte plastice) organizată la nivel de municipiu.
3. s. m. f. măturător de stradă.
 

municipalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. municipalité)

1. administrația unui municipiu.
 

municipaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. municipaliser)

1. a transforma în municipiu.
2. a trece un bun imobiliar particular în proprietatea unui municipiu.
 

romașcan, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (roman + -ean)

1. s.m. persoană originară sau locuitor din municipiul Roman.
2. adj. care aparține Romanului sau romașcanilor, privitor la Roman ori la romașcani.