Dictionar

Rezultate principale (Munţi;):

Munţi

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT montes

2. FR montagnes

3. EN mountaines

4. DE Gebirge; Berg; Bergland

5. RU rоры

6. HU hegy, havas, hegység


Rezultate secundare (Munţi;):

Muntiac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. muntjac)

1. cerb mic din sud-estul Asiei, cu caninii ieşiţi în afară şi coada scurtă.


Munticel

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (munte + -icel)

1. diminutiv al lui munte; muntișor.

2. (var.) monticel.


Alpin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munţilor Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.

2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.

3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.


Altaic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altaïque)

1. din regiunea munţilor Altai.

2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole şi tunguse.


Andin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. andin)

1. referitor la munţii Anzi, din Anzi.


Bernardin 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bernhardiner)

1. câine de talie mare, viguros şi musculos, alb cu pete roşii, dresat special pentru salvarea drumeţilor rătăciţi în munţi; saint-bernard.


Bezoar

Parte de vorbire: I. s.n., II. s.m.
Origine: (I. fr. bézoard, II. engl. bezoar [ibex])

1. I. concreţiune calculoasă formată din resturi vegetale sau din păr, în tubul digestiv al unor patrupede.

2. II. specie de capre sălbatice din munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz.


Calotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calotte)

1. fiecare dintre cele două părţi ale unei sfere, obţinute prin secţionarea acesteia cu un plan.

2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheaţă care acoperă regiunile polare sau părţile superioare ale munţilor foarte înalţi; inlandsis.

3. parte a unei pălării care acoperă capul.

4. tichie (pe creştetul capului).

5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavaţii; boltă de tunel.

6. partea superioară a unei turele.

7. piesă metalică de formă emisferică.