Dictionar

alpin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munților Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.
2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.
3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.
 

andin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. andin)

1. referitor la munții Anzi, din Anzi.
 

bezoar

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.m.  
Etimologie: (I. fr. bézoard, II. engl. bezoar [ibex])

1. I. concrețiune calculoasă formată din resturi vegetale sau din păr, în tubul digestiv al unor patrupede.
2. II. specie de capre sălbatice din munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz.
 

carpatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carpatique)

1. din munții Carpați, referitor la Carpați; carpatin.
 

carpatin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carpatin)

1. originar din munții Carpați sau care se referă la acești munți; carpatic.
 

caucazian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caucasien)

1. (locuitor) din Caucaz.
2. (s. f.; pl.) limbi indo-europene și altaice vorbite de populațiile din munții Caucaz.