Dictionar

Rezultate secundare (Munţilor):

Alpin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alpin, lat. alpinus)

1. caracteristic munţilor Alpi; (prin ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru.

2. care se referă la Alpi și la munții care sunt comparabili cu aceștia.

3. care trăiește în Alpi sau care este de acolo; alpic.


Altaic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altaïque)

1. din regiunea munţilor Altai.

2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole şi tunguse.


Calotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calotte)

1. fiecare dintre cele două părţi ale unei sfere, obţinute prin secţionarea acesteia cu un plan.

2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheaţă care acoperă regiunile polare sau părţile superioare ale munţilor foarte înalţi; inlandsis.

3. parte a unei pălării care acoperă capul.

4. tichie (pe creştetul capului).

5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavaţii; boltă de tunel.

6. partea superioară a unei turele.

7. piesă metalică de formă emisferică.


Circ

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cirque, lat. circus)

1. construcţie vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani).

2. reprezentaţie al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobaţie, dresaj de animale etc.

3. incinta circulară unde se desfăşoară spectacolele de circ (2).

4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munţilor, formată prin eroziune sau prin acţiunea unui gheţar.

5. ~ lunar = crater lunar.


Crioplancton

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cryoplancton)

1. plancton alcătuit din microorganismele care trăiesc în zăpada sau apa înghețată care caracterizează ghețarii sau zonele înalte ale munților.


Extracarpatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (extra1- + carpatic)

1. situat în afara arcului munţilor Carpaţi.