mură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mura)

1. (mar.) parâmă care fixează colțul de vânt al unei vele (la velierele mari).
2. parâmă care întinde spre pupă colțul de jos al velei.
3. ~ la tribord (sau la babord) = poziție a unui velier care primește vântul din tribord (babord).

armură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armure)

1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.

bromură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromure)

1. sare a acidului bromhidric.

marmură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. marmor, it. marmore)

1. rocă calcaroasă cristalină, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată mai ales la lucrări de sculptură și în arhitectură.
2. bucată de marmură prelucrată (statuie, element de arhitectură etc.).
3. (expr.) a rămâne de ~ = a rămâne împietrit, încremenit de spaimă, de uimire etc.; a înmărmuri.
4. (expr.) a fi de ~ sau a fi rece ca o ~ (sau ca ~a) = a fi insensibil, a nu se tulbura de nimic, a rămâne rece la toate.

murabit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. murabit)

1. musulman pios venerat ca sfânt în timpul vieții sau după moartea sa; marabu.

mural

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT muralis; murarius
2. FR mural; rupestre
3. EN mural; rupestral; rupestrine; growing on walls
4. DE mauerbewohnend; auf Mauern
5. RU стенной; мурaлный; нa стенaх
6. HU kőfalon élő

mural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mural, lat. muralis)

1. aplicat, fixat pe un perete.
2. pictură ~ă = pictură executată pe zid.
3. (despre plante) care crește pe ziduri.

acipensericultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. acipenser, sturion + -cultura)

1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; sturionicultură.

acrolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrolithe)

1. statuie cu extremitățile din piatră sau marmură, iar corpul din alt material.

actinobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază acțiunea și efectele radiațiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiațiilor.

acustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acoustique)

1. adj. referitor la acustică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor.
3. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor.
4. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere.

adeziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhésion, lat. adhaesio)

1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreștere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).

aerobiologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază microorganismele din aer.