Parte de vorbire: s.n. pl. (Transilv.)
Origine: (magh. husmi „cărnuri”)
1. bucăți de carne de porc puse la afumat; hoșmeie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lemures, fr. lémures)
1. pl. (mit.) sufletele morţilor la romani; fantome ale morţilor, strigoi.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. muris „zid”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. muribundus, fr. moribond)
1. (cel) care se află pe moarte, în agonie; (om) foarte slăbit.
2. (fig.) (cel) care este pe punctul de a dispărea.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT muricatus; crystallifer
2. FR muriqué; oxalifere; a capuchon cristaloid
3. EN muricate; capitate-incrusted; muriculate
4. DE mit Kristallschopf; schopfig; beschopft; kristalltragend
5. RU rоловчaто инкрустировaнный; с кристaллиыеской инкрустaциейнa верщине
6. HU durván aprótüskés
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. muridés)
1. familie de mamifere rozătoare de talie mică, cu coadă lungă şi bot ascuţit: şoarecii, şobolanii, lemingii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accidentel)
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophénone)
1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accolé)
1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.
2. (despre plante, ramuri) încolăcit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocarpie)
1. fructificare la vârful ramurilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphie)
1. (bot.) concreştere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).
2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.