Dictionar

angoasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angoisse)

1. neliniște, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.
2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conștiința condiției umane de ființă muritoare.
3. (med.) stare provocată de contracția regiunii epigastrice, însoțită de mari dificultăți respiratorii și de tristețe excesivă.
 

carnalitate

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (it. carnalità)

1. înclinare spre plăcerile carnale (trupești); senzualitate.
2. (filosofie) natura carnală a omului ca ființă simțitoare și muritoare.
 

catonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catonien, lat. catonianus)

1. care are caracterul unui caton; demn de un caton; catonic, sever, rigid.
2. regulă ~ă = principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiționată de supoziția că testatorul a murit imediat după facerea testamentului.
 

clar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. clarus, fr. clair)

1. (și adv.) limpede, deslușit, curat.
2. transparent; (despre aer, cer) senin, luminos.
3. (despre sunete, voci) care răsună distinct.
4. lămurit, evident.
 

condoleanțe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condoléances)

1. cuvinte, formule prin care se exprimă participarea la durerea unei persoane căreia i-a murit cineva apropiat.
 

confuz, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confus, lat. confusus)

1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit.
2. (despre oameni) încurcat, tulbure.