Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., sp. mustang)
1. cal sălbatic din America de Sud.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mustélidés)
1. familie de mamifere carnivore mici, cu corp alungit, suplu: nevăstuica, hermina etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moustérien)
1. subetaj al paleoliticului mediu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moustiquaire)
1. plasă metalică uşoară de apărare contra ţânţarilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mustimétre)
1. instrument pentru măsurarea densităţii şi procentului de zahăr din must.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mundstück)
1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambuşură.
2. capătul metalic cu care se termină un furtun.
3. piesă de oţel sau de lemn căptuşit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau ţiglele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admonester)
1. a mustra cu severitate, a dojeni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. admonesta)
1. acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; admonestaţie, admoniţiune.
2. hârtie oficială care conţine o mustrare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. admonestation)
1. actul de a admonesta, de a da o mustrare severă; admonestare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embouchure)
1. (muz.) partea superioară a unui instrument de suflat care se pune în gură pentru a produce sunetul; muștiuc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apostropher)
1. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apostrophe, gr. apostrophe)
2. figură retorică constând în întreruperea bruscă a şirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru.