OK
X
mustrător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (mustra + -ător)
1.
care
mustră;
care
exprimă
o
mustrare;
plin
de
reproșuri;
dojenitor.
2.
(var.)
(înv.)
mustrătoriu.
admonesta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. admonester)
1.
a
mustra
cu
severitate,
a
dojeni.
admonestare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. admonesta)
1.
acțiunea
de
a
admonesta
și
rezultatul
ei;
admonestație,
admonițiune.
2.
hârtie
oficială
care
conține
o
mustrare.
admonestație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. admonestation)
1.
actul
de
a
admonesta,
de
a
da
o
mustrare
severă;
admonestare.
apostrofa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. apostropher)
1.
a
adresa
cuiva
o
mustrare,
a
dojeni,
a
critica.
apostrofă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. apostrophe, gr. apostrophe)
1.
interpelare
aprigă
și
în
mod
deliberat
neplăcută
adresată
cuiva;
mustrare,
reproș.
2.
figură
retorică
constând
în
întreruperea
bruscă
a
șirului
ideilor
pentru
a
se
adresa
direct
unei
persoane
sau
unui
lucru.
3.
(bot.)
dispunerea
cromatoforilor
pe
marginea
pereților
celulari
aflați
în
planul
de
cădere
a
luminii.
avertisment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avertissement)
1.
înștiințare
prealabilă,
prevenire.
2.
sancțiune
administrativă,
mustrare
din
partea
unui
organ
superior
pentru
o
abatere
disciplinară.
3.
(sport)
măsură
prin
care
arbitrul
avertizează
pe
un
jucător
asupra
intervențiilor
sale
nereglementare.