Rezultate secundare (Musulmani):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. turkmen. adat „tradiție, obicei”)
1. ansamblu de legi nescrise, obiceiuri şi tradiţii la musulmani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calife)
1. titlu purtat de şeful religios şi politic la musulmanii sunniţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. Coran, germ. Koran)
1. cartea sfântă la musulmani, care conţine învăţăturile profetului Mahomed.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. croisade, it. cruciata)
1. nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediţie militară împotriva unor eretici sau a adepţilor altei religii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. houri)
1. fecioară de o frumuseţe deosebită, promisă lui Mahomed credincioşilor musulmani în rai.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ismailite)
1. membru al unei secte de musulmani șiiți, de un fanatism extrem.