Dictionar

Rezultate principale (Mutaţie.):

Mutaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mutation, lat. mutatio)

1. schimbare, modificare, transformare.

2. (lingv.) transformare a unei serii de sunete în altele.

3. ~a valorilor estetice = procesul de percepere diferită, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare.

4. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta.

5. schimbare de domiciliu; formele necesare în acest scop.

6. schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății.

7. modificare cromozomială cu efecte genetice, datorită unor cauze spontane sau unor agenți mutageni.


Mutaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT mutatio

2. FR mutation

3. EN mutation; saltation

4. DE Mutation; Erbsprung; Veränderung

5. RU мутaция

6. HU mutáció (hirtelen fellépő öröklődő megváltozás)


Rezultate secundare (Mutaţie.):

Comutaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutation, lat. commutatio)

1. comutare; schimbare, mutaţie.

2. totalitatea operaţiilor de conectare şi deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice.

3. trecere a unei secţiuni a înfăşurării induse a rotorului unei maşini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului.

4. figură de stil prin care sunt puse în opoziţie două propoziţii, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor rezulte un sens contrar.


Micromutaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. micromutation)

1. (biol.) mutaţie de substanţă ereditară, urmată de schimbări mici de caractere.


Permutaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. permutation, lat. permutatio)

1. permutare.


Transmutaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transmutation, lat. transmutatio)

1. transformare a unui element chimic în altul în urma dezintegrării radioactive sau a reacţiilor nucleare.

2. schimbare, transformare.

3. transformare a unui cromozom, care nu este datorată unei mutaţii genice.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Alogonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allogonie)

1. (biol.) modificare a formulei datorată mutaţiei.


Cacogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cacogène)

1. (biol.) cu structură genetică nefavorabilă.

2. (despre o mutaţie) care atenuează deteriorarea unui caracter.


Comutare

Parte de vorbire: s.
Origine: (comuta)

1. acţiunea de a comuta; comutaţie.

2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai uşoară.

3. (mat.) operaţie efectuată asupra unui şir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale şirului.

4. fenomenul elaborării unor reflexe condiţionate diferite la unul şi acelaşi stimul în funcţie de schimbarea condiţiilor mediului ambiant.

5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietăţile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).


Comutaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutation, lat. commutatio)

1. comutare; schimbare, mutaţie.

2. totalitatea operaţiilor de conectare şi deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice.

3. trecere a unei secţiuni a înfăşurării induse a rotorului unei maşini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului.

4. figură de stil prin care sunt puse în opoziţie două propoziţii, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor rezulte un sens contrar.


Conversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.

2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.

3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.

4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.

5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.

6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.

7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.

8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.

9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.

10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.

11. mecanism psihic care face apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.