Dictionar

Rezultate secundare (Mutac.):

Mutac, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f. (reg.)
Origine: (mut + -ac)

1. (om) morocănos, mut; (reg.) mutăreț.


Mutacism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutacisme)

1. refuz deliberat de comunicare, ca urmare a unei tendinţe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziţionism etc.

2. pronunţare a unei consoane (m, b, p) în locul alteia.


Mutaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT mutatio

2. FR mutation

3. EN mutation; saltation

4. DE Mutation; Erbsprung; Veränderung

5. RU мутaция

6. HU mutáció (hirtelen fellépő öröklődő megváltozás)


Mutăreț, -eață

Parte de vorbire: adj., s.m.f. (reg.)
Origine: (mut + -ăreț)

1. (om) morocănos, mut; (reg.) mutac.