Dictionar

fenocopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénocopie)

1. (biol.) modificare efemeră care imită fenotipul caracteristic manifestării unei mutații.
 

mutabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mutabilité, lat. mutabilitas)

1. caracterul a ceea ce este supus schimbării, însușirea de a fi mutabil; instabilitate.
2. (biol.) proprietate a materiei vii de a suferi mutații.
3. (anton.) imutabilitate.
 

mutagen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. mutagène)

1. (agent) care este capabil să producă mutații în organismele vii.
 

mutageneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mutagénèse)

1. (biol.) proces de apariție a mutațiilor sub acțiunea agenților fizici sau chimici.
 

mutator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mutateur)

1. aparat, dispozitiv care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu.
2. (biol.) genă capabilă să sporească frecvența mutațiilor la alte gene.
 

mutațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mutationnel)

1. referitor la mutații (3).