OK
X
mutilat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. mutilé)
1.
(om)
care
nu
mai
e
întreg;
schilod.
mutilator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. mutilateur)
1.
(lucru
sau
persoană)
care
mutilează;
mutilant.
anaplastie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anaplastie)
1.
operație
chirurgicală
cu
scopul
de
a
reda
forma
normală
a
unui
organ
mutilat.
chirograf
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chirographe)
1.
act
diplomatic
întărit
cu
semnături
autentice.
2.
semnătura
însăși.
3.
aparat
pentru
reeducarea
degetelor
unui
mutilat.
invalid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. invalide, lat. invalidus)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(om)
infirm,
mutilat.
2.
adj.
(despre
acte,
raționamente
etc.)
nevalabil;
nul.
mutilant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. mutilant)
1.
care
provoacă
sau
poate
provoca
mutilare;
mutilator.
rinoplastie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rhinoplastie)
1.
operație
estetică
de
refacere
a
unui
nas
diform,
distrus
sau
mutilat.
sclerodactilie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. sclérodactylie, cf. grec. skleros „dur” + daktylos „deget”)
1.
(med.)
formă
de
sclerodermie
a
extremităților
degetelor
de
la
mâini
și
picioare,
care
poate
duce
la
deformații,
mutilații
și
atrofii.