Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. combinatoire)
1. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările şi combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noţiunile şi metodele fundamentale în construirea sistemelor şi calculelor logice formale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imiter, lat. imitari)
1. a-și însuși felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu.
2. a reproduce vorbirea, gesturile etc. cuiva; a maimuțări.
3. a lua ca model opera, felul de a lucra al unui artist sau scriitor.
4. a reproduce cu fidelitate, a copia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. deschide)
1. acțiunea de a (se) deschide și rezultatul ei.
2. (la șah) mutare sau serie de mutări cu care începe o partidă.
3. (sport) pasare a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acțiune ofensivă.
4. distanța, depărtarea dintre fălcile unei menghine, ale unui clește etc.
5. distanța orizontală dintre marginile spațiului unui gol.
6. spațiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare și aerisire sau pentru circulație.
7. locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare.
8. loc unde apar la suprafață rocile de adâncime în urma eroziunii scoarței pământului.
9. (lingv.) lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet.
10. (pop.) deșchidere.
11. în ~ = în primul meci dintr-o competiție.
12. ~ geologică = loc unde apar, la suprafața pământului, rocile sau mineralele; afloriment.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (maimuțări + -eală)
1. faptul de a (se) maimuțări; imitație; (prin ext.) acțiune lipsită de seriozitate.
2. gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuțărie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. combinatoire)
1. referitor la combinații; care combină, care determină o combinație; combinator.
2. (matematică) analiză ~ie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările.