Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. musée, germ. Museum, lat. museum)
1. instituţie care achiziţionează, conservă şi îndeosebi expune în vederea studierii, educării şi delectării publicului, obiecte de artă, relicve, documente istorice, ştiinţifice etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (eco- + muzeu)
1. muzeu cu caracter etnografic, care vizează conservarea și valorificarea patrimoniului natural și cultural al unei regiuni.
2. muzeu în aer liber destinat expunerii și promovării patrimoniului material și imaterial al unui teritoriu și al populației sale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + muzeu)
1. muzeu de mici proporţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)
1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.
2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.
3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catalographie)
1. ramură a biblioteconomiei care studiază principiile şi metodele întocmirii cataloagelor de bibliotecă, de muzeu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cicerone, fr. cicérone)
1. călăuză, ghid care însoţeşte vizitatorii unui oraş, ai unui muzeu etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conservateur, lat. conservator)
1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. ataşat de instituţiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (şi s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiţia în plan politic şi ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijeşte piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituţie specializată, subordonată administraţiei poştale, unde sunt păstrate colecţii filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. eksponat)
1. obiet expus într-un muzeu, într-o expoziţie sau vitrină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)
1. cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune.
2. canal săpat de animale în sol.
3. excavație minieră în formă de tunel, executată pentru a permite accesul la un zăcământ.
4. canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice.
5. coridor ca element de legătură sau de promenadă la o construcție.
6. conductă metalică, montată la motoarele cu ardere internă, care conduce amestecul carburant către cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului.
7. muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă.
8. magazin cu obiecte de artă; (p. ext.) magazin universal.
9. ultimul balcon (de sus) al sălilor de spectacol.
10. (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifestă zgomotos la un meci, la un spectacol.
11. platformă mică la prora sau pupa unei nave.
12. bară de lemn sau metalică de care se atârnă perdelele.
13. (fig.) șir, serie (de portrete literare).