muzeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. musée, germ. Museum, lat. museum)

1. instituție care achiziționează, conservă și îndeosebi expune în vederea studierii, educării și delectării publicului, obiecte de artă, relicve, documente istorice, științifice etc.

ecomuzeu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (eco- + muzeu)

1. muzeu cu caracter etnografic, care vizează conservarea și valorificarea patrimoniului natural și cultural al unei regiuni.
2. muzeu în aer liber destinat expunerii și promovării patrimoniului material și imaterial al unui teritoriu și al populației sale.

micromuzeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + muzeu)

1. muzeu de mici proporții.

cabinet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabinet)

1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituție.
2. birou (într-o întreprindere sau instituție) unde lucrează cineva.
3. secție, serviciu într-o întreprindere sau instituție destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activității metodice; b) secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele țări) consiliu de miniștri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată și cu sertare pentru păstrarea de obiecte prețioase.

catalografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalographie)

1. ramură a biblioteconomiei care studiază principiile și metodele întocmirii cataloagelor de bibliotecă, de muzeu.

cicerone

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cicerone, fr. cicérone)

1. călăuză, ghid care însoțește vizitatorii unui oraș, ai unui muzeu etc.

conservator 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conservateur, lat. conservator)

1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (și s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.

exponat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. eksponat)

1. obiet expus într-un muzeu, într-o expoziție sau vitrină.

galerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)

1. cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune.
2. canal săpat de animale în sol.
3. excavație minieră în formă de tunel, executată pentru a permite accesul la un zăcământ.
4. canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice.
5. coridor ca element de legătură sau de promenadă la o construcție.
6. conductă metalică, montată la motoarele cu ardere internă, care conduce amestecul carburant către cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului.
7. muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă.
8. magazin cu obiecte de artă; (p. ext.) magazin universal.
9. ultimul balcon (de sus) al sălilor de spectacol.
10. (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifestă zgomotos la un meci, la un spectacol.
11. platformă mică la prora sau pupa unei nave.
12. bară de lemn sau metalică de care se atârnă perdelele.
13. (fig.) șir, serie (de portrete literare).