Rezultate secundare (Muzicală):
Acordic, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. akkordisch, Akkordik)
1. adj. referitor la acordică.
2. s.f. disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri.
Acustic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acoustique)
1. adj. referitor la acustică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura şi proprietăţile sunetelor.
3. disciplină muzicală care studiază sunetele şi legile perceperii lor.
4. calitate a audiţiei sunetelor într-o încăpere.
Adagio
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adagio)
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi solişti, într-un balet.
Affrettando
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) în ritm grăbit, accelerând.
2. indicație muzicală care arăta o accelerare a timpului în executarea unui pasaj.
3. (var.) affretando, affrettando.
Amuzie 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amusie, lat. amusia)
1. pierdere cu caracter patologic a capacităţii de a reproduce, de a recunoaşte o bucată muzicală.
Ansamblu
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ensemble)
1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.
2. colectiv artistic al unui teatru.
3. grup de muzicieni care cântă împreună; formaţie.
4. piesă muzicală pentru o astfel de formaţie.