Dictionar

Rezultate secundare (Muzicali.):

Muzicalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. musicalisme)

1. concepţie artistică potrivit căreia muzica poate fi reprezentată pictural prin culori, arabescuri etc.


Muzicalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. musicalité)

1. însuşirea de a fi muzical; armonie, sonoritate.


Muzicaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. musicalize)

1. int. a da un caracter muzical.

2. a fredona.


Alteraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altération, lat. alteratio)

1. (muz.) modificare a înălţimii unui sunet cu ajutorul accidenţilor muzicali.


Eminescianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (eminescian + -ism)

1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.

2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.

3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.


Melodie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélodie, it., lat. melodia)

1. succesiune expresivă de sunete muzicale care alcătuiesc un cântec; (p. ext.) compoziţie muzicală, cântec.

2. (fig.) muzicalitate.


Sonoritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sonorité, lat. sonoritas)

1. însuşirea de a fi sonor; timbru cald şi plin.

2. muzicalitate.

3. sunet caracteristic, nuanţă.

4. calitatea unor corpuri de a propaga şi amplifica sunetele; rezonanţă.