Rezultate secundare (Muzicali.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. musicalisme)
1. concepţie artistică potrivit căreia muzica poate fi reprezentată pictural prin culori, arabescuri etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. musicalité)
1. însuşirea de a fi muzical; armonie, sonoritate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. musicalize)
1. int. a da un caracter muzical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altération, lat. alteratio)
1. (muz.) modificare a înălţimii unui sunet cu ajutorul accidenţilor muzicali.
Parte de vorbire: s.
Origine: (eminescian + -ism)
1. moment distinct al istoriei literare, marcat de mihai Eminescu, expresie a geniului poporului român, spirit enciclopedic, universal, care, prin originalitate, prin simțul absolut al limbii și al muzicalității poetice, a dat o maximă strălucire romantismului românesc.
2. orientare în literatura română caracterizată prin preluarea și cultivarea, uneori excesive, a unor motive, teme etc. care aparțin creației eminesciene.
3. totalitatea particularităților stilistice care caracterizează opera lui Eminescu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélodie, it., lat. melodia)
1. succesiune expresivă de sunete muzicale care alcătuiesc un cântec; (p. ext.) compoziţie muzicală, cântec.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sonorité, lat. sonoritas)
1. însuşirea de a fi sonor; timbru cald şi plin.
3. sunet caracteristic, nuanţă.
4. calitatea unor corpuri de a propaga şi amplifica sunetele; rezonanţă.