Dictionar

bicipital, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicipital)

1. (anatomie) referitor la mușchiul biceps.
 

blefarospasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharospasme)

1. contracţie spasmodică, involuntară, a muşchiului orbicular al pleoapelor.
 

briofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bryophytes)

1. încrengătură de plante având corpul diferenţiat în tulpină şi frunze, cu structură foarte simplă: muşchiul; muscinee.
 

cardiomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardiomalacie)

1. (med.) distrofie a mușchiului cardiac, prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi; înmuierea pereților inimii.
 

cardioplegie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardioplégie)

1. (med.) paralizie a muşchiului inimii.
 

cardioscleroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardiosclérose)

1. scleroză a muşchiului cardiac sau a cardiei.