Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (mâhni + -icios)
1. care produce mâhnire, care îndurerează; întristător, (înv.) mâhnitor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. mâhni)
1. faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (afecta)
1. (şi adv.) îndurerat, mâhnit, abătut.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consterner, lat. consternare)
1. a provoca cuiva nedumerire şi mâhnire; a surprinde.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déprimer, lat. deprimere)
1. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désoler, lat. desolare)
1. a mâhni adânc, a îndurera, a întrista, a deprima.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezola)
1. tristeţe, jale, mâhnire adâncă.
2. (fig.) singurătate apăsătoare; pustiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. jovial)
1. care este plin de veselie sinceră, simplă și comunicativă; vesel, glumeţ.
2. (antonime) mâhnit, mohorât, posomorât, sumbru, trist.