Rezultate secundare (Mânca;):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (mânca + -ăcios)
1. (persoană) care mănâncă mult și des, lacom la mâncare; (om) mâncău.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. mancando)
1. (muz.) scăzând mişcarea şi intensitatea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mâncare + -ică)
1. diminutiv al lui mâncare; mâncare (puțină și bună).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mâncare + -ime)
1. iritație a pielii provocată de anumite boli ale pielii, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici.
2. (expr.) a avea ~ de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi vorbăreț; palavragiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adephage)
1. (despre animale) care devorează, își înghite mâncarea cu lăcomie; vorace.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Eingemachte)
1. mâncare cu carne (de pui sau de miel) şi cu sos alb de lămâie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anorexie, gr. anorexia)
1. pierdere a poftei de mâncare; inapetenţă.
2. ~ mintală = repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimétalepse)
1. figură de stil care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar în sens invers (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi); antimetabolă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimétathèse, cf. gr. antimetathesis)
1. figură de retorică care constă în repetarea acelorași cuvinte, dar într-o direcție opusă (ex. nu trăiesc pentru a mânca, dar mănânc pentru a trăi).
2. antimetabolă, antimetalepsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entrée)
2. fel de mâncare care se serveşte ca aperitiv.