Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adephage)
1. (despre animale) care devorează, își înghite mâncarea cu lăcomie; vorace.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Eingemachte)
1. mâncare cu carne (de pui sau de miel) şi cu sos alb de lămâie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anorexie, gr. anorexia)
1. pierdere a poftei de mâncare; inapetenţă.
2. ~ mintală = repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entrée)
2. fel de mâncare care se serveşte ca aperitiv.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. apéritif, lat. aperitivus)
1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.
2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. appétit)
1. dorință nestăpânită de a satisface o senzație de foame; poftă de mâncare; apetiție.
2. (prin analogie) dorința de a satisface o nevoie; orice fel de poftă.
3. ~ sexual = dorință de a-și satisface pornirile sexuale.