OK
X
adefag, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adephage)
1.
(despre
animale)
care
devorează,
își
înghite
mâncarea
cu
lăcomie;
vorace.
angemaht
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Eingemachte)
1.
mâncare
cu
carne
(de
pui
sau
de
miel)
și
cu
sos
alb
de
lămâie.
anorexie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anorexie, gr. anorexia)
1.
pierdere
a
poftei
de
mâncare;
inapetență.
2.
~
mintală
=
repulsie
față
de
alimente,
însoțită
de
pierderea
totală
a
poftei
de
mâncare.
antreu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. entrée)
1.
vestibul
(2).
2.
fel
de
mâncare
care
se
servește
ca
aperitiv.
aperitiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. apéritif, lat. aperitivus)
1.
I.
care
deschide
apetitul
sau
pofta
de
mâncare.
2.
II.
excitant
al
poftei
de
mâncare;
mâncare,
băutură
sau
evocare
care
trezește
apetitul;
gustare
(sau
băutură)
înainte
de
masă.
apetit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. appétit)
1.
dorință
nestăpânită
de
a
satisface
o
senzație
de
foame;
poftă
de
mâncare;
apetiție.
2.
(prin
analogie)
dorința
de
a
satisface
o
nevoie;
orice
fel
de
poftă.
3.
~
sexual
=
dorință
de
a-și
satisface
pornirile
sexuale.