Dictionar

comestibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comestible, lat. comestibilis)

1. care se poate mânca; bun de mâncat.
 

incomestibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incomestible)

1. care este necomestibil, care nu poate fi mâncat; otrăvitor.
2. (antonim) comestibil.
 

ixod

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.f. pl.  
Etimologie: (fr. ixode/s/, gr. ixodes „lipicios”)

1. I. (zool.) numele științific al căpușei.
2. (zool.) acarian parazit care se înfige în pielea animalelor și a omului, hrănindu-se cu sânge; căpușă.
3. II. gen de căpușe de talie mare, cu corpul plat, când sunt nemâncate și care devine bombat, când sunt sătule; parazite.
 

atotmâncător, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (atot- + mâncător)

1. (persoană) care mănâncă sau a mâncat totul.
 

măritare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mărita)

1. (despre femei) faptul de a (se) mărita; unirea legitimă a unui cuplu; căsătorie, măritat, măritiș.
2. (reg.) (expr.) ~a urzicilor = înflorire și maturizare a urzicilor, după care nu mai sunt bune de mâncat.
3. (antonime) divorț, ruptură, separare.