Dictionar

mâncărică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mâncare + -ică)

1. diminutiv al lui mâncare; mâncare (puțină și bună).
2. (Moldova) tocană.
 

mâncărime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mâncare + -ime)

1. iritație a pielii provocată de anumite boli ale pielii, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici.
2. (expr.) a avea ~ de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi vorbăreț; palavragiu.
 

barbecue

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbecue)

1. grătar cu mangal pentru pregătirea mâncării în aer liber.
 

blefarită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. blépharite)

1. (med.) inflamație sau infecție a marginii libere a pleoapelor care provoacă roșeață, mâncărime și simptome de ochi uscat; inflamație a pleoapelor.
 

blenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. blennorrhée)

1. (med.) boală infecțioasă a mucoasei uretrei, fără fenomene inflamatorii; boală venerică contagioasă, manifestată prin scurgeri purulente, mâncărime et cetera; blenoragie.
 

catering

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. catering)

1. serviciu de asigurare a mâncării la bordul unui avion.
 

eczemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. eczéma, gr. ekzema)

1. boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc.
 

licheni 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lichens)

1. pl. plante criptogame, cu talul din simbioza unei ciuperci și a unei alge, care cresc pe scoarța copacilor, pe ziduri.
2. (sg.) dermatoză caracterizată prin mici papule, care provoacă mâncărime.