Rezultate secundare (Mâncăruri.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspic)
1. substanţă gelatinoasă din zeamă de carne şi oase, pentru prepararea unor mâncăruri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. buffet)
1. mobilă în care se păstrează vesela şi tacâmurile.
2. local în care se vând mâncăruri reci şi băuturi care se servesc repede (consumate uneori în picioare); loc unde se vând prăjituri, mâncăruri reci, sandvişuri într-o instituţie, într-un teatru etc.
3. mâncăruri servite la un bufet (2).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cabaret)
1. local de petrecere în care este prezentat un spectacol și unde clienții pot servi mâncăruri și băuturi, pot dansa etc.; bar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. culinaire, lat. culinarius)
2. artă ~ă = arta de a pregăti mâncăruri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délicat, lat. delicatus)
1. (despre aspectul unor fiinţe sau lucruri) gingaş, fin, graţios.
3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.
4. (despre culori) discret, pal, estompat.
5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.
6. (despre situaţii) în care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fade)
1. (despre mâncăruri) fără gust, searbăd, insipid.
2. (fig.) neexpresiv, plictisitor, anost.