Dictionar

bufă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. buffa)

1. cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc.
 

chimonou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kimono)

1. halat cu mâneci foarte lungi.
2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia.
3. haină femeiască (de casă) croită astfel.
 

raglan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. raglan)

1. croială specială pentru paltoane și pardesie, la care mâneca pornește chiar de sub guler.
2. pardesiu sau palton cu asemenea croială.