Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglo-normand)
1. dialect francez vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blouse)
1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile.
2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului.
3. haină de protecţie purtată de muncitori în timpul lucrului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bouffant)
1. (despre pantaloni, mâneci etc.) cu bufă, umflat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cardigan)
1. jachetă bărbătească de sport cu mâneci largi, încheiată în faţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Casula, lat. casula)
1. veşmânt cu aspect de pelerină fără mâneci şi cu o singură deschizătură pentru cap, la preoţii catolici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casaque)
1. bluză lungă până peste talie, cu mâneci lungi şi încheiată la gât.