maniabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maniable)

1. care este ușor de utilizat, ușor de mânuit.
2. (despre oameni) care are un caracter acomodant, docil, conciliabil.

maniabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maniabilité)

1. însușirea de a fi maniabil.

maniac, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maniaque)

1. (suferind) de o manie; (om) preocupat în mod exagerat de ceva; tipicar.

maniacal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maniacal)

1. care caracterizează o manie; care se referă la manie sau la maniaci; de maniac; (rar) maniac.

maniaco-depresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maniaco-dépressif)

1. (despre psihoze) care se caracterizează prin alternanța dintre excitație și depresiune.

maniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maniement)

1. loc de depozitare a grăsimii sub piele la animale.

alumnat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alumnat, fr. alumnat)

1. stabiliment școlar de grad secundar, în unele congregații din Germania și S.U.A.

arheopterix

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archéoptéryx)

1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.

axă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.
2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic.
3. ~ de rotație = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei și prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafețe față de care acestea prezintă anumite proprietăți de simetrie.
4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească.
5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia și aliații lor.

bilion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billion)

1. număr egal cu o mie de miliarde, în trecut, în Anglia, Germania etc.
2. (în uzul actual american) miliard; biliard2.

birman, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. birman)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Birmania.
2. (s. f.) limbă din familia sino-tibetană vorbită de birmani.

bund

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bund)

1. asociație, confrerie; confederație (în Germania și Elveția).