Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -mane, -manie, cf. gr. manes, mania „furie, nebunie”)
1. „pasionat, înfocat, obsesie patologică”.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. mania „furie, nebunie”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)
1. (med.) tendinţă obsesivă de a se spăla.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromanie)
1. grad extrem de alienaţie mintală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. agromania)
1. impuls morbid de a trăi în solitudine, de a se retrage la ţară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolomanie)
1. dependenţă faţă de băuturile alcoolice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)
1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.
3. fel de a se comporta academic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accentuation)
1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. agitato)
1. (muz.) (ca indicație de execuție) cântat sau jucat într-o manieră agitată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/emballer)
1. tr. a împacheta pentru transportat.
2. a face un motor să depăşească turaţia normală.
3. refl. (despre cai) a-şi lua avânt.
4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. américaniste)
1. specialist în americanistică.
3. susținător a ceea ce este american; cel care adoptă sau pretinde că adoptă idei și maniere (nord-)americane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anglophilie)
1. termen care desemnează, la o persoană străină națiunii engleze, gustul său pronunțat pentru aspectele culturale și civilizaționale dezvoltate de această țară, precum și influența acestora; anglomanie.