Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (nesigură, cf. morânci, mânji)
1. a executa un lucru în mod superficial.
2. a lucra de mântuială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gourme)
1. boală infecţioasă a mânjilor prin scurgerea nazală şi abcese ale ganglionilor limfatici.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. maculer, lat. maculare)
1. a păta, a mânji, a murdări.
2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pyosepticémie)
1. (med. vet.) boală infecţioasă gravă, la mânji, viţei, miei etc.
2. (med. vet.) septicemie însoțită de leziuni infecțioase purulente; septicemie purulentă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. mâzgăli)
1. acțiunea de a mâzgăli și rezultatul ei; mânjire.
Parte de vorbire: s.f. (popular)
Origine: (cărbune + -eală)
1. mânjire cu o materie neagră (cărbune, funingine etc.); înnegreală, înnegrire.