Rezultate secundare (Mântuire.):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. intercesseur)
1. cel care intercede, care intervine în numele cuiva; mijlocitor.
2. (religie) sfânt intermediar care se roagă pentru mântuirea oamenilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luthéranisme)
1. doctrină a protestantismului german, întemeiată de Martin Luther, care consideră esenţială pentru „mântuire” credinţa şi nu cultul religios, pe care l-a simplificat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rédemption, lat. redemptio)
1. mântuirea religioasă creştină (prin Isus Cristos).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sotériologie)
1. capitol al dogmaticii creştine care tratează despre mântuirea prin jertfe benevole.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. răscumpăra)
1. faptul de a răscumpăra.
2. plătirea unei sume pentru a readuce în stăpânire un bun înstrăinat.
3. obținerea eliberării unui rob sau a unui prizonier (în schimbul unei sume de bani).
4. compensație.
5. mântuire.