Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amazone)
1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreaţă, care îşi tăia sânul drept pentru a putea mânui mai uşor arcul.
2. (fam.) călăreaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (colet1 + -ărie)
1. expediere de mărfuri în cantităţi mici şi sub forme uşor de mânuit; (p. ext.) mijloc (feroviar) de transport pentru colete1.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. espadon)
1. sabie mare şi lată a infanteriei germane şi elveţiene, cu garda în formă de cruce şi cu mânerul lung, mânuită cu amândouă mâinile.
2. peşte al cărui maxilar superior se prelungeşte în formă de sabie; peşte-spadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galère)
1. navă de comerţ sau de război, lungă şi cu puntea joasă, cu vele şi rame mânuite de sclavi sau de condamnaţi la muncă silnică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impersonnalité)
1. caracterul a ceea ce este impersonal.
2. faptul de a fi impersonal, de a nu aparține nimănui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. jongler)
1. a mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer şi prinzându-le cu repeziciune etc.).
2. (fig.) a mânui abil idei, cuvinte etc.