Rezultate principale (Mână):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mana)
1. (la melanezieni şi polinezieni) forţă supranaturală impersonală, care ar sălăşlui în lucruri, în plante, în animale şi în oameni, exercitând o acţiune cauzală.
Rezultate secundare (Mână):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émaner, lat. emanare)
1. tr. a degaja un gaz, un miros etc.; a exala.
2. a transmite, a remite.
3. intr. a proveni, a-şi avea originea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. ingeminare)
1. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR fonte des semis du grosseillier épineux
3. EN seedling blight of gooseberry; foot rot of gooseberry
4. DE Fußkrankheit des Stachelbeerenstrauchs
6. HU egres fitoftórás betegsége (termésrothadása és gyökérpusztulása)
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT Plasmopara nivea
4. DE Fascher Mehltau des Anis
5. RU мильдью aнисa; ложнaя мучнистaя росa aнисa
6. HU ánizs fitoftórás rothadása, peronoszpórája
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR mildiou de la pomme de terre
4. DE Kraut- und Knollenfäule der Kartoffel
6. HU burgonyavész, burgonya fitoftórás betegsége
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Falscher Mehltau der Zwiebel
5. RU ложнaя мучнистaя росa лукa; пероноспороз лукa
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
4. prior.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbadessa, lat. abbatissa)
1. maică superioară a unei abaţii sau a unei mănăstiri de femei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)
1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)
1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocyte)
1. hematie deformată semănând cu nişte spini zburliţi.