Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. affresco)
1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cacao)
1. praf rezultat din măcinarea seminţelor prăjite ale unui arbore exotic, folosit la prepararea ciocolatei; (p. ext.) băutura preparată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carie, lat. caries)
1. boală a dinţilor prin măcinare lentă şi progresivă a smalţului şi a dentinei.
2. supuraţie interstiţială a ţesutului osos.
3. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.
4. degradare a lemnului prin găurire şi măcinare de către cari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciment, it. cimento)
1. material de construcţie, pulbere fină obţinută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă.
2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kollergang)
1. moară cu tăvălugi verticali, folosită la măcinare în industria pigmenţilor şi a coloranţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détacheur)
1. maşină în procesul de măcinare a grâului pentru sfărâmarea solzişorilor de făină la trecerea prin măcinătoare.