măduvă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT medulla
2. FR médule; moelle
3. EN pith; medulla; marrow
4. DE mark; merkgewebe
5. RU сердцевинa
6. HU bélszövet, bélréteg, szárbél

măduva arborelui

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT os arboris
2. FR bois de coeur
3. EN heart-wood
4. DE Kernholz
5. RU ядровaя древесинa
6. HU fa bélrétege, bélszövete, szárbele

anemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémie)

1. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii și a hemoglobinei din sânge.
2. ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii.

arahnoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arachnoïde)

1. adj. asemănător cu o pânză de păianjen.
2. s. f. meningea mijlocie care învelește encefalul și măduva spinării.

ax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axe, lat. axis)

1. organ de mașină care susține diferite elemente ce se rotesc; osie.
2. ~ cerebrospinal = ansamblu anatomic și funcțional, din creier și măduva spinării.

bulb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulbe, lat. bulbus)

1. tulpină subterană formată dintr-un înveliș membranos, din mai multe foi cărnoase.
2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării și marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroșată, a rădăcinii firului de păr.
3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect.

calcimielie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. calcimyélie)

1. (med.) procent ridicat de calciu în măduva osoasă.

canal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc.
2. braț de mare între două țărmuri apropiate.
3. arteră de circulație pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formație anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul.