Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. malais)
2. (s. f.) limbă vorbită în peninsula malaieză şi pe coastele insulelor Indoneziei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. malayo-polynésien)
1. limbi ~ene = grup de limbi vorbite din Madagascar până în Insula Paştelui şi din sudul Vietnamului până în Noua Zeelandă.
Parte de vorbire: s.m. art. (s.n.)
Origine: (substantiv compus)
1. plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor (Luzula pilosa).
2. plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui, dispuse în spice (Luzula campestris).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. casuarina)
1. gen de arbori din Australia şi Indomalaiesia, cu ramuri în formă de nuiele şi cu lemn foarte tare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gibbon)
1. maimuţă antropoidă cu braţele foarte lungi şi fără coadă, din pădurile indo-malaieze.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. himalayen)
2. limbi ~ene = limbi din familia tibeto-birmană vorbite în regiunile învecinate cu Himalaia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indonésien)
2. limbi ~ene = familie de limbi din care fac parte indoneziana, limba oficială a Indoneziei, javaneza şi malaieza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. malais)
2. (s. f.) limbă vorbită în peninsula malaieză şi pe coastele insulelor Indoneziei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. malgache)
2. (s. f.) grup de limbi malaio-polineziene vorbite în Madagascar.