Rezultate secundare (Mănâncă):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthophage)
1. (despre insecte) care mănâncă florile.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. anthropophage)
1. (om) care mănâncă carne de om; canibal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autophage)
1. care prezintă autofagie; care se autodevorează, se mănâncă singur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bavette)
2. şerveţel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiţă.
3. şorţ de tablă deasupra coamei la acoperiş.
4. apărătoare de cauciuc la roţile (din spate) ale autovehiculelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (co- + mesean)
1. cel care mănâncă la aceeaşi masă împreună cu alţii; conviv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dévorant)
1. care devorează, mănâncă cu voracitate şi rapiditate; devorator.
2. care împinge pe cineva să mănânce mult (ex. apetit ~).
3. care nu poate fi stăpânit, domolit.
4. care consumă, distruge repede.
5. (figurat) care absoarbe, consumă rapid o cantitate mare de lucruri.
6. (figurat) care produce o senzație violentă; care produce o tulburare profundă.
7. (figurat) care mistuie; în stare să devoreze; mistuitor, arzător.