Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)
1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol.
2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome.
3. organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr., lat. scriptorium)
1. cameră din mănăstirile europene medievale dedicată scrierii, copierii și pictării manuscriselor; scriptorie.
2. (var.) scritoriu.