amar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT amarus
2. FR amer; amère
3. EN bitter
4. DE bitter
5. RU rорький
6. HU keserű

boala plumbului la măr

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Chondrostereum purpureum
2. FR plomb du pommier
3. EN silver leaf of apple; Silver leaf canker of apple
4. DE Silber-, Milch- oder Bleiglanz des Apfelbaums
5. RU „млечный блеск” яблони
6. HU alma ágrákja, levél ólomfényűsége

boala pustulelor de funingine la măr

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Phyllachora pomigena
2. FR „sooty blotch” du pommier; fumeux duommier; maladie de la suie du pommiere
3. EN sooty blotch of apple
4. DE Rußfleckenkrankheit des Apfelbaums
5. RU „сажка” яблони; „сажистый срибок” яблони
6. HU alma kormos levélfoltja

brobonarea roşie a ramurilor de măr

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Nectria cinnabarina
2. FR nécrose des branches du pommier Nectria coral
3. EN spot canker of apple; Nectria die-back of apple
4. DE Rotpustelkrankheit des Apfelbaums
5. RU нектриозное усыхaние ветвей яблони
6. HU alma vörösszemölcsös ágelhalása, nektriás rákja

brumar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brumaire)

1. a doua lună în calendarul republican francez (23 octombrie - 21 noiembrie).

calmar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calmar)

1. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare şi gura înconjurată de tentacule.

abalienare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abderit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Abderit „prostănac”)

1. om simplu, mărginit şi caraghios.

aberanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aberrance)

1. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberaţie.
2. (în limbajul uzual) aberaţie, anomalie.