Dictionar

Rezultate principale (Măreție;):

Măreție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (măreț + -ie)

1. faptul de a fi măreț; sumă de calități care trezesc admirație, uimire, splendoare.

2. atitudine plină de mândrie, de încredere în calitățile proprii; semeție, trufie.


Rezultate secundare (Măreție;):

Abjecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.

2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.

3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.

4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.

5. (var. înv.) abjecțiune.

6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.


Brianţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brillance)

1. strălucire.

2. (fig.) splendoare, măreţie, pompă.


Colos

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)

1. statuie de o mărime şi de o măreţie uimitoare.

2. (fig.) om, fiinţă (sau obiect) de proporţii uriaşe.


Demnitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. dignitas, fr. dignité)

1. calitatea de a fi demn; prestigiu.

2. gravitate, măreţie.

3. înaltă funcţie de stat.


Fast 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faste, lat. fastus)

1. strălucire, măreţie, lux, pompă.


Grandoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grandeur)

1. însuşirea de a fi grandios; măreţie; strălucire, splendoare.