OK
X
mărime
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
magnitudo;
amplitudo
2.
FR
grandeur;
taille
3.
EN
size
4.
DE
Größe
5.
RU
величинa;
рaзмер
6.
HU
nagyság
dimensiune; mărime
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
dimensio;
mensura;
modus
2.
FR
dimension;
mesure
3.
EN
dimension;
measure
4.
DE
Dimension;
Größe;
Ausmaß;
Ausdehnung
5.
RU
рaзмер;
величинa
6.
HU
méret,
nagyság,
terjedelem
mărime etalon; dimensiune etalon
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
mensura
comparationis
2.
FR
étalon
3.
EN
scale
4.
DE
Vergleichsmaßstab
5.
RU
срaвнительнaя
шкaлa;
срaвнительный
мaсштaб
6.
HU
szabványmérték
(hiteles
mintamérték),
etalon
nagyság
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
activitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)
1.
îndeplinire
a
unor
acte
fizice,
intelectuale
etc.;
muncă,
acțiune,
ocupație.
2.
situație
a
unui
ofițer
care
face
parte
din
cadrele
active
ale
armatei.
3.
mărime
ce
caracterizează
intensitatea
dezintegrării
unei
substanțe
radioactive.
4.
capacitate
a
unei
particule
materiale
(atom,
moleculă,
radical)
de
a
lua
parte
la
o
reacție.
5.
~
solară
=
totalitatea
fenomenelor
(pete,
protuberanțe,
erupții
etc.)
în
păturile
exterioare
ale
Soarelui.
aditiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1.
I.
care
este
adăugat,
care
se
adaugă,
care
se
adiționează,
care
completează.
2.
(mat.)
referitor
la
operația
de
adunare;
care
provine
dintr-o
adunare.
3.
(fizică)
(despre
o
proprietate,
un
efect)
exprimat
printr-o
mărime
fizică
ale
cărei
valori
se
însumează
algebric.
4.
II.
lucru
adăugat,
completare,
supliment.
5.
(industrie)
constituent
secundar,
substanță
care,
adăugată
unor
produse,
le
ameliorează
unele
proprietăți.
6.
(industria
alimentară)
produs
destinat
să
modifice
gustul
sau
parfumul,
să
prelungească
conservarea.
7.
(petrochimie)
denumire
generică
pentru
diferitele
produse
care
sunt
încorporate
în
benzină
pentru
a
o
face
mai
puțin
detonantă;
în
uleiuri
pentru
a
le
îmbunătăți
calitățile
de
lubrifiere,
rezistența
la
oxidare,
punctul
de
îngheț
sau
indicele
de
vâscozitate;
în
bitumuri
pentru
emulsionare.
admitanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. admittance)
1.
mărime
inversă
impedanței
unui
circuit
electric
de
curent
alternativ.
afișa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. afficher)
1.
tr.
a
lipi
un
afiș.
2.
(fig.)
a
manifesta
ostentativ
o
anumită
atitudine.
3.
a
vizualiza
o
mărime
măsurată
sau
rezultatul
unui
calcul.
4.
refl.
a
apărea
în
tovărășia
cuiva.
aguti
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp. aguti)
1.
animal
rozător
de
mărimea
unui
iepure,
cu
blana
aurie,
din
bazinul
Amazonului.