Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quantité, lat. quantitas)
1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor şi proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc.
2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat.
4. (log.) criteriu de clasificare a judecăţilor de predicaţie după sfera subiectului.
5. durata rostirii unui sunet, a unei silabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. granulosité)
1. structură a unui material mineral granular privit din punctul de vedere al mărimii granulelor din care este format.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rang)
1. loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie.
3. locul ocupat în ierarhia unui pachet de cărți de joc de către fiecare grupă a câte patru cărți cu aceeași cifră sau față (ași, valeți, decari etc.).
4. categorie a navelor militare potrivit mărimii sau armamentului lor.
5. (mat.) număr natural care indică poziția unui termen într-un șir.
6. (lingv.) ~ de frecvență = loc ocupat de un cuvânt, fonem etc. în ordinea frecvenței, organizată descendent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. régression, lat. regressio)
1. retragere a apelor oceanului planetar în anumite zone, cauzată de ridicarea suprafețelor uscatului, de mișcări tectonice lente etc.
2. micșorare a extensiunii geografice a unui fenomen (lingvistic, morfologic etc.).
3. mișcare a unui corp ceresc în sens opus celui în care se mișcă Soarele.
4. distrugere progresivă a memoriei.
5. proces prin care se revine la un nivel anterior de dezvoltare a unui comportament, a unui proces psihic.
6. (biol.) revenire a unei specii sau a unui organ la un stadiu mai puțin evoluat.
7. repetare detaliată a fiecăruia dintre cei doi termeni ai unei enumerări; epanodă.
8. (stat.) determinare a mărimii aproximative a unui fenomen prin mărimea unui alt fenomen.
9. (ec.) trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare la stadii mai înapoiate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. servomécanisme)
1. mecanism al unui regulator care acţionează asupra mărimii sau a parametrului de reglat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. statisme)
1. însuşirea a ceea ce este static.
2. (tehn.) proprietate a unui regulator de a asigura stabilizarea mărimii reglate.