antiepidemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. antiepidemisch, fr. antiépidémique)

1. referitor la măsurile și intervențiile care vizează controlul, prevenirea și eradicarea unei epidemii; împotriva epidemiilor.

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.

criminologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. criminologie)

1. știință care studiază starea, dinamica și cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea și combaterea ei.

discreționar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discrétionnaire)

1. arbitrar.
2. care are prin lege libertate de acțiune.
3. puteri ~e = puteri date unei autorități de a lua măsurile pe care le socotește necesare în anumite împrejurări și în afara legii.

fiabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fiabilité, engl. fiability)

1. capacitate de funcționare a unui aparat, a unui sistem tehnic fără defecțiuni o perioadă îndelungată de timp.
2. ramură a științei care studiază măsurile generale ce trebuie avute în vedere la proiectarea, fabricarea și exploatarea sistemelor tehnice pentru a se asigura o maximă eficiență în utilizarea lor.
3. (biol.) probabilitate de supraviețuire a unui organism, exprimată prin vitalitate, capacitate de adaptare la condițiile de mediu.

gardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garde)

1. pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva.
2. ~ de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități.
3. (sport) poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării.
4. a se pune în ~ = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins.
5. medic (sau soră) de ~ = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program.
6. parte a sabiei, între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor.