afon, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)
Etimologie: (fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)
1. (și s. m. f.) care suferă de afonie.
2. care n-are voce sau simț muzical.
3. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță fără vibrarea coardelor vocale, surdă.