Dictionar

Fals; neadevărat (organ)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT falsus; spurius; pseudo-; adulterinus

2. FR faux; fausse; pseudo-

3. EN pseudo-; false; spurious; untrue

4. DE falsch; pseudo-; unecht; scheinbar

5. RU лживый; ложный; псевдо-; фaлвшивый

6. HU ál, hamis (szerv)


Familie (taxon)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT familia

2. FR famille

3. EN family

4. DE Familie

5. RU семейство

6. HU család


Fuzarioza bulbilor de ceapă (putregaiul fuzarian)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Fusarium oxysporum

2. FR pourriture fusarienne des bases des bulbes de l’oignon

3. EN fusarium bulb rot of onion; basal rot of oinon

4. DE Fusarium-Zwiebelfäule

5. RU фузaриознaя rниль луковицы

6. HU hagyma fuzáriumos rothadása


Gen (taxon)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT genus

2. FR genre

3. EN genus

4. DE Gattung

5. RU род

6. HU nemzetség (taxon, rendszertani egység)


Grup (taxon)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT grex

2. FR groupe; coupure

3. EN group

4. DE Gruppe

5. RU rруппa; тaксон

6. HU csoport (taxon)


Ordin (taxon)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT ordo

2. FR ordre

3. EN order

4. DE Ordnung

5. RU порядок

6. HU rend (rendszertani egység)


Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.

2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.

3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.

4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.


Abrupt, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.

2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.

3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.

4. II. formă de relief abruptă.

5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.


Accidentat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.

2. adj. (despre un teren) cu multe neregularităţi.


Acheulean, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acheuléen)

1. (din) ultimul subetaj al paleoliticului inferior.


Acromionită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromionite)

1. osteomielită la (în) acromion.


Activa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. activer)

1. intr. a desfăşura o activitate intensă.

2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanţă, un fenomen) devină (mai) activ.

3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.