Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nacelle)
1. coș deschis, cabină suspendată de un balon, în care se transportă aeronauții, lestul, instrumentele de bord.
2. carenaj care conține grupul motopropulsor al unui avion.
3. cabină de motor a unui dirijabil.
4. vas de laborator de formă alungită, pentru calcinări.
5. element arhitectural de secțiune semiovală cu axa verticală, scobit în zid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballon)
1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai uşor decât aerul, la care este ataşată o nacelă.
2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.
3. băşică de cauciuc foarte subţire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
4. minge (de fotbal, de baschet etc.).
5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcaţiile de regate.
6. înveliş transparent sau translucid, etanş, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.
7. vas de formă sferică pentru anumite reacţii chimice (de laborator).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bathysphère)
1. nacelă sferică suspendată cu un cablu, pentru cercetări submarine la mari adâncimi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guiderope)
1. frânghie lungă legată de nacela unui balon şi lăsată să atârne pe sol pentru a menţine înălţimea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gondola, fr. gondole)
1. barcă venețiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră și la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare.
2. locaș în care se plasează motorul avionului atunci când se găsește în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital.
4. tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. naviculaire)
1. (anat.) în formă de nacelă, de barcă.
2. (anat.) fosă ~ă = (la bărbați) dilatarea canalului uretral către baza glandului; (la femei) adâncitură superficială localizată pe suprafața posterioară a vulvei.
4. sindrom ~ sau boală ~ă = (la cai) inflamație sau degenerare a osului navicular și a țesuturilor sale înconjurătoare.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. scaph/o/-, -scaphe, cf. gr. skaphe)
1. „barcă, nacelă, ambarcaţie”.