arlechinadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arlequinade)

1. piesă în care arlechinul joacă rolul principal.
2. bufonerie de arlechin.
3. (p. ext.) faptă caraghioasă, ridicolă.

balsam de Canada

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT balsamum canadense
2. FR baume du Canada
3. EN Canada balsam
4. DE Kanadabalsam
5. RU кaнaдский бaльзaм
6. HU kanadabalzsam

bastonadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastonnade)

1. bătaie cu bastonul, ciomăgeală.

bufonadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buffonata)

1. reprezentație scenică, farsă, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de situație.
2. bufonerie.

canonadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canonnade)

1. descărcare simultană sau succesivă a mai multor lovituri de tun; salvă de tunuri de artilerie.

cantonadă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. cantonade)

1. fiecare parte laterală a scenei unde aveau loc anumiți spectatori privilegiați.
2. o parte a teatrului amplasată lateral, în spatele decorurilor și ascunsă de spectatori; culise.
3. a vorbi la ~ = a se adresa unei persoane care nu se află pe scenă.

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

adaptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

adaptație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptation)

1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.
2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.
3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.
4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.
5. (var.) adaptațiune.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

ajustabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ajustable)

1. care poate fi ajustat, adaptat; reglabil.
2. (antonim) inadaptabil.